A fost odata ca niciodata, o vreme in care
Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru
a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a
urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a
aruncat intr-un beci, in castelul sau.
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau
sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa
coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit,
dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si
iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul
dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile
pana cand dragonul a fost infrant.
Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele,
reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el.
Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a
mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe
zapada.
In timp ce zapada se topea, flori albe, numite
ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul
strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca
viata sa a servit unui scop atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi
ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera
aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce
e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza
puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu