Zizica noastra Andreea ,,Nu-i nimic mai gingaş şi nu-i nimic mai tare, decât dragostea de mamă.’’

luni, 7 martie 2011

DE ZIUA MAMEI !


,,Nu-i nimic mai gingaş şi nu-i nimic mai tare, decât dragostea de mamă.’’



MAMĂ DRAGĂ


Mamă dragă, ce-aş putea
Să-ţi urez de ziua ta?
Bucurie, sănătate,
Mult noroc şi spor în toate,
Pace şi zile senine,
Să mă poţi creşte pe mine.





PENTRU MAMA




De dragul tău pământul
De ghiocei e plin.
Şi vin cocori din zare
Şi cerul e senin.

Învaţă-mă ce-i bine,
Fereşte-mă de rău,
Iar eu voi creşte vrednica
Şi buna, de dragul tău.



      MĂMICA MEA

 

                                                             De câte ori sunt trist, ea vine
Cu mâinile de catifea
Şi prin cuvinte calde, line
S-apropie de fruntea mea.

Îmi spune cântece şi glume
Şi inima deodată-mi creşte,
Căci toată negura din lume
Dispare când zâmbeşte.

Îmi povesteşte o-ntâmplare
Sau poate o poveste veche.
Asemănare mama n-are,
Căci mama e fără pereche.

Atunci când vine primăvara,
Cu visul şi candoarea ei,
Eu voi culege pentru mama
Din iarbă, primii ghiocei.


MĂMICA MEA


De ziua ta mămico,
Eu m-aş urca în cer,
Să iau o stea,
Să ţi-o dau cadou
De ziua ta.

Dar, acele stele ar apune,
Aşa că m-aş transforma
Într-o floare de nu mă uita,
Dar şi ea s-ar ofili.

Aşa că nu te supăra,
Eu îţi dau un pupic
Din partea mea,
Care va rămâne veşnic
In inima ta!

MAMEI

 

 


Pentru ziua ta mămico,
Ţi-am cules un ghiocel.
Cât de mic îl vezi, cuprinde
Toată primăvara-n el.

Dar ca dragostea s-o simţi,
Cum în inimioară-mi creşte,
Lângă ghiocel, te rog,
Un sărut acum primeşte.




 


 

 




marți, 1 martie 2011

Martisor 2011


Alb cu rosu fac o floare
Cea mai mandra dintre flori.
Azi o prind la pieptul mamei
Mandra floare-un martisor.

Fii mamica sanatoasa
Ca frumoasa esti mereu
Langa inima ta buna
Poarta martisorul meu. 




 



Cand lumina ne umple sufletul
si verdele ierbii privirea,
Cand albastrul fara pata
Ne-nconjoara, ne-npresoara bucuria,
Amintirea primaverilor trecute
si bucuria celor viitoare
Sa-ti inconjoare sufletul
alaturi de caldul meu martisor
si un suav ghiocel.



Ghiocelul
Am cautat in frigul iernii, in ceata din suflet o vapaie care sa ma incalzeasca. Sa ma atinga cu ardoarea ei...

Am cautat un petec de pamant unde sa cresc, caruia sa ii apartin...

Au trecut lunile, si parca tanjind la bucurie si la gratie, am iesit din zapada. Mic, firav, pur, ...Intr-un catun unde nici un om nu ma vede, unde doar din cand in cand mai trece cate un animalut. Nici macar o tiganca nu vine pe aici sa ma culeaga... E trist... As fi vrut sa fiu acum in mainile calde ale unei mame sau intr-un pahar cu apa in casa unor tineri, langa prietenele mele, viorelele...

In toata nefericirea mea, bucurandu-ma doar de un fir razlet de soare, am uitat sa ma prezint Domniilor Voastre.

Sunt eu, Ghiocelul. Si eu traiesc primavara alaturi de voi... Si eu ... doar ca anul acesta va sarut de aici de departe...


Legenda martisorului !

A fost odata ca niciodata, o vreme in care Soarele intruchipat intr-un barbat chipes obisnuia sa coboare pe pamant pentru a dansa hora in sate. Stiind care este noua pasiune a Soarelui, un dragon l-a urmarit si intr-una dintre aceste incursiuni pe pamant, l-a rapit si l-a aruncat intr-un beci, in castelul sau. 
Pasarile au incetat sa cante iar copiii nu mai puteau sa rada, dar nimeni nu indraznea sa-l infrunte pe dragon.
Intr-una dintre zile, un tanar curajos a decis sa coboare in beci si sa salveze Soarele. Majoritatea oamenilor l-au insotit, dandu-i tanarului din puterea lor, pentru a reusi sa invinga puternicul dragon.
Calatoria sa a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. La sfarsitul ultimului, tanarul a reusit sa gaseasca castelul dragonului, unde era intemnitat Soarele. Si a inceput lupta, care a durat zile pana cand dragonul a fost infrant. 
Fara puteri si ranit, tanarul a eliberat Soarele, reusind sa faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante in el. Natura a reinviat, oamenii au inceput sa zambeasca din nou, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sangele cald din ranile sale cadea pe zapada.
In timp ce zapada se topea, flori albe, numite ghiocei, mesageri ai primaverii, rasareau din pamantul destelenit. Cand ultimul strop de sange al tanarului s-a scurs pe zapada imaculata, a murit fericit ca viata sa a servit unui scop atat de nobil. 
De atunci oamenii obisnuiesc sa impleteasca doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La inceputul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta, numita martisor, fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sangelui bravului tanar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.