Zizica noastra Andreea ,,Nu-i nimic mai gingaş şi nu-i nimic mai tare, decât dragostea de mamă.’’

sâmbătă, 1 decembrie 2012

La multi ani, ROMANIA!La multi ani ROMANI!



1 decembrie a fost adoptata ca zi nationala a Romaniei in 1990, reprezentând sarbatorirea marii adunari de la Alba Iulia unde s-a votat unirea Transilvaniei cu România si care simbolizeaza unirea tuturor românilor intr-un singur stat national.
Anul 1918 reprezinta în istoria poporului român anul triumfului idealului national, anul încununarii victorioase a lungului sir de lupte si sacrificii umane si materiale pentru faurirea statului national unitar. Acest proces istoric, desfasurat pe întreg spatiul de locuire românesc, a înregistrat puternice seisme în 1784, 1821, 1848-1849, ca si evenimente cardinale cum ar fi unirea Moldovei si Munteniei în 1859, proclamarea independentei absolute a tarii de sub dominatia otomana, consfintita pe câmpul de lupta de armata româna în razboiul din 1877-1878, precum si adunarile reprezentative, democratic alese ale românilor din teritoriile aflate sub stapânirea straina de la Chisinau, Cernauti si Alba Iulia din 1918.







                        Rugaciune pentru 1 Decembrie
                                                  de Adrian Paunescu 

Ne iarta, Doamne, ura si gîlceava
de care suntem zilnic vinovati, 
dar catre Tine tulnicul suna-va, 
sa-ntorci privirea Ta catre Carpati.

Prea mult abandonati acestei toamne, 
nu mai avem în vatra casei foc, 
mai da-ne-un pic de amintire, Doamne, 
rabdare si iertare si noroc.

Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi
si asteptam o pîine din import, 
cînd bietul om s-a prabusit sub preturi
si sufletul în el e-aproape mort.

Ne-am despartit în triburi si în secte, 
în cluburi, în partide si în gasti, 
iubirile directe sunt suspecte.
Doresti succes? Învata sa urasti.

Dusmanii nu puteau sa ne condamne, 
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau, 
de ce sa mai venim la Alba, Doamne, 
cînd e negustorit si duhul Tau?

Si, totusi, Alba-Iulia exista, 
si, totusi, cineva i-a dat un rost, 
si-a fost si-atunci pornire anarhista, 
si Dumnezeu tot ocupat a fost.

Cu grohotis pe talpi si bruma-n gene, 
sa-nvingi un vechi si tragic handicap, 
si, în onoarea Albei Apusene, 
sa-ti scoti caciula dacica din cap.

Se aude Basarabia cum plînge
de dorul T;arii Mari, pierdute-n veci, 
si-n clopote e treaz acelasi sînge, 
si-aceiasi ochi imperiali sunt reci.

Si nu-i Emilian la catedrala, 
uzurpatorii lui lucreaza calmi, 
nici umbrele din somn nu se mai scoala, 
nici nu mai cînta doctor Iacob psalmi.

Si ne e dor de-o sfînta sarbatoare, 
în care toti sa ne-adunam aici, 
si ne e dor de România Mare
si am ramas îngrozitor de mici.

Dar, Doamne, pune-T;i pe cetate talpa, 
mai da-ne harul unui gest postum, 
mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba
si sa mai încercam macar acum. 

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/p/adrian-paunescu-8zudtnc/rugaciune-pentru-1-decembrie-6zududh.html


                                         La multi ani,ROMANIA